Dragă cititorule, recunoaște-o, în sinea ta ești un rebel. Tare ți-ar mai plăcea să le spui pe șleau celorlalți ceea ce gândești, fără teamă de consecințe, sau să le joci farse nesuferiților cărora, din varii motive, nu ai cum să le dai o ripostă pe măsură. Și dacă în timpul încorsetat al săptămânii de lucru te comporți frumos, ești politicos, uneori – de nevoie – faci sluj, bine dresat fiind de experiențele trecute și de lecțiile învățate, parcă abia sâmbăta începi încet-încet să respiri, în bula strâmtă a zilelor libere.
Să nu ne înțelegem greșit, asta nu înseamnă neapărat că te dai în stambă. Doar că, îndepărtate fiind, măcar temporar și parțial, restrângerile exterioare, descoperi sau îți inventezi bucurii noi, și asta te face, pe undeva, mai curajos. Uite că sâmbăta îți dă mâna să-l lași pe rebel afară la lumină și să-l antrenezi – fiecare după posibilități. Pentru că sâmbăta, spune Paul Maar, vine Sambo!

Bine, bine, vei replica, dar asta nu mi se întâmplă în fiecare sâmbătă. Și pe bună dreptate – domnul Gambrino Berembum, unul dintre personajele cărții lui Maar, poate confirma –, Sambo vine doar când se întrunesc câteva condiții speciale, cel puțin așa se întâmplă în carte. Mai exact, atunci când evenimentele de peste zi rimează, prezintă afinități cu numele zilei în care au loc: duminică, de exemplu, să joci domino și să te întâlnești cu un dominican, luni – să primești vizita domnului Aluniță și să mănânci ridichi-de-lună, marți – marțipan ș.a.m.d. Atunci poți, cu logică infailibilă de detectiv, să anticipezi întâlnirea cu Sambo, anunțată de poezie: „nici om, nici animal, ce mai – o bâzdâganie-n toată legea!”. Sambo are o statură de copil, păr roșu de urangutan, rât de porc, picioare de broască și, înainte de toate, o gură slobodă și o perspicacitate demnă de toată invidia, expunând nerușinat defectele tuturor celor pe care-i întâlnește. Și o face, culmea, în rime (fermecător traduse de Alexandru Al. Șahighian în limba română). Uite numai cum îl pune la punct pe învățătorul Trosc, care încerca să-și dea cu părerea asupra locului de unde vine Sambo:
„Dascăl Trosc e-un dascăl prost,
Dăscălește fără rost.
E nerod și hodorog,
Da’ se crede pedagog!”
Nu este întâmplător, cred, că Sambo îl alege drept „tătic” pe Gambrino Berembum, un contabil sfios și temător – nu ar face rău nici unei muște –, care nu a învățat să se apere de grosolănia celorlalți (cum ar zice un psiholog, îi lipsește asertivitatea). Berembum este singurul capabil să-i ghicească numele lui Sambo, deci îl „câștigă”, poate și pentru că avea cel mai mult nevoie de el. De aici încolo, Sambo îl învață pe Berembum cum să fie rebel cu normă întreagă, nu doar de sfârșit de săptămână – cum să „chiulească” de la serviciu, cum să petreacă o zi întreagă în pat, citind, cum să răspundă abuzurilor celorlalți, dar cu umor și cu blândețe, nu cu înverșunare, cum să mănânce cârnăciori în pat și, nu în cele din urmă, cum să guste poezii.
Pe lângă ciudățenia înfățișării sale și a talentului dadaist pentru rime, Sambo posedă și alte calități ieșite din comun: este incapabil să sesizeze sensul figurat al exprimării – dacă la magazin este îndemnat să ia cașcaval din Olanda, poți fi sigur că asta va face, și fără a plăti (nu a pomenit nimeni nimic de cumpărat!). Și pentru că tot a venit vorba de cașcaval, Sambo mănâncă orice îi cade în mâini (inclusiv nisip, metal și obiecte de mobilier și de îmbrăcăminte) –pentru el, întreaga realitate este delicioasă, ușor de digerat și lipsită de echivoc. Asta îmi pare cu adevărat remarcabil la Sambo – că nu se îneacă cu nimic din ceea ce i se întâmplă.
Am lăsat la urmă cea mai seducătoare abilitate a lui Sambo: îndeplinirea oricărei dorințe, oricât de fanteziste, a tatălui său adoptiv. Deși Berembum nu o descoperă decât spre finalul vizitei lui Sambo, când deja irosise o bună parte din dorințe pe lucruri de importanță mai mică (cum ar fi un viscol de interior sau o doamnă proprietară cicălitoare cocoțată comic pe dulap).
Închei aici, dragă cititorule, dorindu-ți să-ți faci și tu neapărat rost de un Sambo – ai înțeles, el vine sâmbăta, e gălăgios și-nghite tot – și, spre deosebire de Berembum, să nu-l mai lași să plece niciodată.
„Fiindcă atunci
Mai bine-ai bea un punci
Care-o să-ți dea, cert, berechet
Fantezie de poet!”
„Sâmbăta când vine Sambo” de Paul Maar, traducere de Alexandru Al. Șahighian, Editura Humanitas, 2017
Cum pot fi cumparate aceste carti pentru copii fara virsta?